Am încercat să-mi reclădesc un drum de la care am deviat la un moment dat, sau căruia nu i-am dat importanta cuvenită. Pur și simplu, m-am trezit într-o bună zi, că trebuie să o iau de la capăt. Nu a fost ușor, însă am găsit un domeniu drăguț pe care l-am îndrăgit imediat. Și cel mai important lucru, oameni dispuși să împărtășească din experiența lor. Am reușit într-un fel să învăț în doi ani, mai multe decât am învățat în 30. Am lucrat efectiv, practic, fără prea multă teorie și cred că a fost mult mai bine.
Am cunoscut în această perioadă oameni care într-un fel par atunci când nu ai de-a face cu ei și altfel sunt când ajungi să-i cunoști. Unii mi-au plăcut încă de la prima întâlnire, alții doar au afișat o imagine, falsă de cele mai multe ori.
Eu nu m-am împiedicat însă niciodată de felul de a fi al oamenilor și nici nu am judecat acest lucru. Pur și simplu, lucrurile care nu țin în mod direct de mine, nici nu mă interesează.
Am știut mereu că fiind la început de drum nu voi război foarte ușor. Am fost sinceră, serioasă, mereu săritoare și interesată de tot ce era nou în domeniul respectiv .
Unele lucruri le-am prins din zbor, altele mi-au fost explicate punctual și poate încă multe altele nici nu le-am aflat .
De ce să nu recunosc, am sperat tot timpul că poate într-o zi voi reuși. Când spun voi reuși, m-ă refer la acea împlinire pe care ți-o aduce la un moment dat munca pe care o faci. E minunat să poți să faci lucruri pentru care să nu pretinzi nimic, voluntariat, practică, stagiu, indiferent cum o numești, munca pe care o dăruiești cuiva, te ajută și pe tine fără să vrei. Pentru că devii cu fiecare zi mai bun în ceea ce faci. Muncind, exersând.
Dar ce te faci, când ajungi să nu mai poți munci doar pentru binele altora. Când trebuie să ai și tu satisfacția propriei tale munci. Ce te faci, când ajungi la concluzia că nu mai poți susține orele de pregătire ale copiilor, cursurile pe care le frecventează, taberele în care ar trebui sa meargă cu colegii? Ce faci când îți dai seama că ai uitat să mai privești la propria ta viața ? Mai concret, când ajungi la fundul sacului? Ce faci atunci?
Sigur, speri că poate vei primi și tu la rândul tău ajutor. Normal, moral și corect, așa este. Însă nu se întâmplă așa întotdeauna. Unora, pur și simplu nu le e dat să răzbată.
Cam așa a fost și acum. S-a mai închis un drum. Sau poate că nu am reușit eu să găsesc cărarea pentru a ajunge unde trebuie. Pentru că în tot acest timp, am mers de una singură pe drum și m-am rătăcit.
Din nou, o voi lua de la capăt, alt domeniu, altă experiența, alte speranțe și poate că la final voi striga Evrikaaaa!
Unele lucruri le-am prins din zbor, altele mi-au fost explicate punctual și poate încă multe altele nici nu le-am aflat .
De ce să nu recunosc, am sperat tot timpul că poate într-o zi voi reuși. Când spun voi reuși, m-ă refer la acea împlinire pe care ți-o aduce la un moment dat munca pe care o faci. E minunat să poți să faci lucruri pentru care să nu pretinzi nimic, voluntariat, practică, stagiu, indiferent cum o numești, munca pe care o dăruiești cuiva, te ajută și pe tine fără să vrei. Pentru că devii cu fiecare zi mai bun în ceea ce faci. Muncind, exersând.
Dar ce te faci, când ajungi să nu mai poți munci doar pentru binele altora. Când trebuie să ai și tu satisfacția propriei tale munci. Ce te faci, când ajungi la concluzia că nu mai poți susține orele de pregătire ale copiilor, cursurile pe care le frecventează, taberele în care ar trebui sa meargă cu colegii? Ce faci când îți dai seama că ai uitat să mai privești la propria ta viața ? Mai concret, când ajungi la fundul sacului? Ce faci atunci?
Sigur, speri că poate vei primi și tu la rândul tău ajutor. Normal, moral și corect, așa este. Însă nu se întâmplă așa întotdeauna. Unora, pur și simplu nu le e dat să răzbată.
Cam așa a fost și acum. S-a mai închis un drum. Sau poate că nu am reușit eu să găsesc cărarea pentru a ajunge unde trebuie. Pentru că în tot acest timp, am mers de una singură pe drum și m-am rătăcit.
Din nou, o voi lua de la capăt, alt domeniu, altă experiența, alte speranțe și poate că la final voi striga Evrikaaaa!
Hey, cineva spunea ca viata nu e facuta sa contempli o mocirla. Asadar punct si de la capat, indiferent in viata cate puncte vei fi nevoita sa pui. Din pacate, sau nu, viata nu e numai un sirag de bucurii si impliniri. Dar intotdeauna dupa o ”noapte” asa lunga vei vedea soarele mai stralucitor. Trebuie doar sa crezi ca intr-o buna zi va straluci asa cum vrei tu, pe strada care vrei tu.
RăspundețiȘtergere